Fara dispozitive de fixare – bolturi, suruburi, piulite, saibe, dibluri si nituri – lucrurile s-ar dezintegra. Iar acest lucru poate cauza o inconvenienta, sau poate costa chiar vieti, caci aceste obiecte neimportante leaga tot felul de “lucruri” – de la avioane si biciclete pana la scaune si implanturi chirurgicale. Dispozitivele de fixare sunt folosite in cantitati imense peste tot in lume. De exemplu, numai valoarea productiei de dispozitive de fixare in Europa este de cateva miliarde de dolari pe an, iar aceste cifre acopera producerea a miliarde si miliarde de dispozitive de fixare.
Multumita standardelor ISO, dispozitivele de fixare au posibilitati sporite de inlocuire reciproca. Dar lucrurile nu au stat dintotdeauna in acest fel. Dispozitivele de fixare proiectate pentru o singura masina sau instalatie nu erau ceva neobisnuit.
Desigur, inca mai exista pe piata dispozitive de fixare nestandardizate inca ( mai ales bolturi si suruburi), dar, chiar si asa, ele prezinta de obicei elemente standardizate – locasuri de actionare sau filete comune, si au proprietati mecanice si functionale standardizate, profitand astfel de beneficiile tehnice si economice ale standardizarii.
Comisia tehnica ISO/TC 2, Fasteners – dispozitive de fixare – ofera un sistem in care sunt incluse 200 de standarde.